NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

NEOBARÓC s. n. Curent și stil artistic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. [Pr.: ne-o-] – Din engl. neobaroque.

*neobaróc1 (ne-o-) adj. m., pl. neobaróci; f. neobarócă, pl. neobaróce

*neobaróc2 (ne-o-) s. n.

neobaróc s. n.

NEOBARÓC, -Ă adj. (Arte) Care aparține unui stil succesor barocului. ◊ Stil neobaroc (și s.n.) = stil bombastic caracteristic orașelor mari din ultimele decenii ale sec. XIX. [Cf. germ. Neubarock].

NEOBARÓC, -Ă I. adj. care aparține unui stil succesor barocului. II. s. n. curent și stil artistic de la începutul sec. XIX, care încearcă să reînvie barocul. (< fr. néobaroque)