NENORÓC s. n. Lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces; p. ext. stare a celui fără noroc. – Pref. ne- + noroc.

NENORÓC s. n. Lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces:; p. ext. stare a celui fără noroc. – Ne- + noroc.

NENORÓC s. n. Lipsă de noroc, nefericire; necaz, ghinion. Spunea de-un sat cu case albe, pierdut pe coasta unui munte, De oameni uitați acolo, pe care-i paște nenorocul. GOGA, C. P. 9.

nenoróc s. n.

nenoróc s. n.

NENORÓC s. 1. v. ghinion. 2. v. nefericire.

Nenoroc ≠ noroc

NENORÓC n. (negativ de la noroc) Lipsă de succes în acțiuni; insucces. /ne- + noroc

nenoroc n. lipsă de noroc.

nenoróc n., pl. oace. Lipsă de noroc.

NENOROC s. 1. ghinion, neșansă, (înv.) ursuzlîc. (A avut ~.) 2. nefericire, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)