Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru nemul╚Ť─âmit

NEMUL╚Ü─éM├Ź vb. IV v. nemul╚Ťumi.
NEMUL╚Ü─éM├ŹT, -─é adj. v. nemul╚Ťumit.
NEMUL╚ÜUM├Ź, nemul╚Ťumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemul╚Ťumire; a indispune, a sup─âra pe cineva. [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) nemul╚Ť─âm├ş vb. IV] ÔÇô Pref. ne- + mul╚Ťumi.
NEMUL╚ÜUM├ŹT, -─é, nemul╚Ťumi╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial ╚Öi substantivat) Care nu este mul╚Ťumit; care are o nemul╚Ťumire; sup─ârat, m├óhnit; contrariat. 4 Care exprim─â nemul╚Ťumire. [Var.: (reg.) nemul╚Ť─âm├şt, -─â adj.] ÔÇô Pref. ne- + mul╚Ťumit.
NEMUL╚Ü─éM├Ź vb. IV v. nemul╚Ťumi.
NEMUL╚Ü─éM├ŹT, -─é adj. v. nemul╚Ťumit.
NEMUL╚ÜUM├Ź, nemul╚Ťumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemul╚Ťumire; a indispune, a sup─âra pe cineva. [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) nemul╚Ť─âm├ş vb. IV] ÔÇô Ne- + mul╚Ťumi.
NEMUL╚ÜUM├ŹT, -─é, nemul╚Ťumi╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial ╚Öi substantivat) Care nu este mul╚Ťumit; care are o nemul╚Ťumire; sup─ârat, m├óhnit; contrariat. ÔÖŽ Care exprim─â nemul╚Ťumire. [Var.: (reg.) nemul╚Ť─âm├şt, -─â adj.] ÔÇô Ne- + mul╚Ťumit.
NEMUL╚Ü─éM├Ź vb. IV v. nemul╚Ťumi.
NEMUL╚Ü─éM├ŹT, -─é adj. v. nemul╚Ťumit.
NEMUL╚ÜUM├Ź, nemul╚Ťumesc, vb. IV. Tranz. A pricinui cuiva nemul╚Ťumiri; a nu satisface, a indispune, a sup─âra (pe cineva). M─â voi sili a nu nemul╚Ťumi lumea pe unde voi fi. FILIMON, la TDRG. ÔÇô Variant─â: nemul╚Ť─âm├ş (NEGRUZZI, S. II 214) vb. IV.
NEMUL╚ÜUM├ŹT, -─é, nemul╚Ťumi╚Ťi, -te, adj. Care nu e mul╚Ťumit; nesatisf─âcut, ne├«mp─âcat, sup─ârat. (Adverbial) Se uita nemul╚Ťumit peste curtea celui la care striga. PREDA, ├Ä. 133. ÔŚŐ (Substantivat) Nemul╚Ťumitului i se ia darul. -Variant─â: nemul╚Ť─âm├şt, -─â (NEGRUZZI, S. I 142) adj.
nemul╚Ťum├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nemul╚Ťum├ęsc, imperf. 3 sg. nemul╚Ťume├í; conj. prez. 3 s─â nemul╚Ťume├ísc─â
nemul╚Ťum├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nemul╚Ťum├ęsc, imperf. 3 sg. nemul╚Ťume├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nemul╚Ťume├ísc─â
NEMUL╚ÜUM├Ź vb. a nec─âji, a sup─âra. (M─â ~ c─â nu-l pot ajuta.)
NEMUL╚ÜUM├ŹT adj. 1. nec─âjit, sup─ârat, (├«nv., reg. ╚Öi fam.) paraponisit. (E tare ~ c─â n-a putut s─â...) 2. ne├«mp─âcat, nesatisf─âcut. (Un om ve╚Önic ~.)
A (se) nemul╚Ťumi Ôëá a (se) mul╚Ťumi, a (se) satisface
Nemul╚Ťumit Ôëá mul╚Ťumit, satisf─âcut
A NEMUL╚ÜUM├Ź ~├ęsc tranz. (persoane) A face s─â-╚Öi piard─â buna dispozi╚Ťie (prin ac╚Ťiuni sau vorbe nepotrivite); a indispune. /ne- + mul╚Ťumi
NEMUL╚ÜUM├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial (negativ de la mul╚Ťumit): ~tului i se ia darul se spune despre o persoan─â ingrat─â, care pierde ceea ce a primit. /ne- + mul╚Ťumit
nemul╚Ťumit a. care nu e mul╚Ťumit.
nemul╚Ť─âm├ęsc v. tr. Sup─âr, indispun. ÔÇô ├Än vest -mul╚Ťu-.
nemul╚Ť─âm├şt, -─â adj. Care nu e mul╚Ť─âmit: numu╚Ť─âmitulu─ş i se ─şa daru (Prov.). S.f., pl. e. Vech─ş. Ingratitudine.
NEMULȚUMI vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.)
NEMULȚUMIT adj. 1. necăjit, supărat, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ că n-a putut să...) 2. neîmpăcat, nesatisfăcut. (Un om veșnic ~.)

Nemul╚Ť─âmit dex online | sinonim

Nemul╚Ť─âmit definitie

Intrare: nemul╚Ťumi
nemul╚Ť─âmi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
nemul╚Ťumi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nemul╚Ťumit
nemul╚Ť─âmit
nemul╚Ťumit adjectiv