NEMÉT, nemeturi, s. n. (Înv.; colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; rude. – Neam + suf. -et.

NEMÉT, nemeturi, s. n. (Rar; colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; rude. – Neam + suf. -et.

NÉMET, nemeturi, s. n. (Rar, cu sens colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva, neamuri, rude. D-or veni de bunăvoie, îi prindem cu tot nemetul lor aici. ODOBESCU, S. A. 98.

nemét (neam) (înv.) s. n., pl. neméturi

nemét s. n., pl. neméturi

NEMÉT s. v. neam, rubedenie, rudă, rudenie.

nèmet n. (ironic) neam: îl prindem cu tot nemetul OD.

nemét n., pl. e (d. neam). Rar. Neam, șir de neamurĭ: cu tot nemetu lor (Od.) – Acc. probabil ca’n pomét, tineret, nu ca’n túnet. Dar cp. și cu oámet.

nemet s. v. NEAM. RUBEDENIE. RUDĂ. RUDENIE.