NEMERNICÍE s. f. 1. Faptă mîrșavă, ticăloșie, infamie. 2. Starea celui nemernic; mizerie, neputință. Aveam nevoie să spun ceva, să mă ridic, să strălucesc – dar vecina mea zîmbea nemerniciei mele. SADOVEANU, O. VIII 99.