Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru nelegiuire

NELEGIU├ŹRE, nelegiuiri, s. f. Fapt─â care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; f─âr─âdelege, infamie, crim─â. ÔÇô Din nelegiuit.
NELEGIU├ŹRE, nelegiuiri, s. f. Fapt─â care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; f─âr─âdelege, infamie, crim─â. ÔÇô Din nelegiuit.
NELEGIU├ŹRE, nelegiuiri, s. f. Fapt─â nelegiuit─â, f─âr─âdelege, infamie, crim─â. Va da pe m├«na jandarmilor orice nelegiuire. REBREANU, R. I 236. Veri╚Öoara la c─âlug─ârie! Nu voi suferi niciodat─â asemene nelegiuire. ALECSANDRI, T. I 51.
nelegiu├şre s. f., g.-d. art. nelegiu├şrii; pl. nelegiu├şri
nelegiu├şre s. f., g.-d. art. nelegiu├şrii; pl. nelegiu├şri
NELEGIU├ŹRE s. v. tic─âlo╚Öie.
NELEGIU├ŹRE ~i f. Fapt─â reprobabil─â, condamnat─â de lege; f─âr─âdelege. /ne- + legiuire
nelegiuire f. 1. dispre╚Ť pentru cele religioase; 2. fapt─â criminal─â. [Lege e luat aci ├«n sens de religiune].
neleg─şu├şre f. Impietate, sacrilegi┼ş. Crim─â.
NELEGIUIRE s. abjec╚Ťie, f─âr─âdelege, infamie, josnicie, mi╚Öelie, m├«r╚Ö─âvie, nemernicie, netrebnicie, tic─âlo╚Öie, (livr.) ignominie, turpitudine, (ast─âzi rar) scelera╚Ťie, (pop. ╚Öi fam.) par╚Öivenie, (pop.) becisnicie, blestem─â╚Ťie, sc├«rn─âvie, spurc─âciune, (reg.) m├«r╚Ö─âvenie, (├«nv.) bazaconie, blestem─âciune, nebunie, necurat, necur─â╚Ťie, necur─â╚Ťire, p─âg├«n─âtate, p─âg├«nie, verig─â╚Öie, (fig.) murd─ârie. (A comite o ~.)

Nelegiuire dex online | sinonim

Nelegiuire definitie

Intrare: nelegiuire
nelegiuire substantiv feminin