9 definiții pentru nelegitim
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e,
adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- +
legitim (după
fr. illégitime).
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e,
adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. –
Ne- +
legitim (după
fr. illégitime).
nelegítim adj. m.,
pl. nelegítimi;
f. nelegítimă,
pl. nelegítime
nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. sg. nelegítimă, pl. nelegítime NELEGITÍM adj. 1. (livr.) ilegitim. (Conviețuire ~.) 2. v. bastard. NELEGÍTIM ~ă (~i, ~e) (negativ de la legitim) (despre copii) Care este născut în afara căsătoriei. /ne- + legitim nelegitim a.
1. care n’are condițiunile cerute de lege: copil nelegitim;
2. fig. nedrept, fără cuvânt: pretențiune nelegitimă.
NELEGITIM adj. 1. (livr.) ilegitim. (Conviețuire ~.) 2. bastard, natural, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. (Copil ~.)[1] Nelegitim dex online | sinonim
Nelegitim definitie