nelegitim definitie

9 definiții pentru nelegitim

NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Pref ne- + legitim (după fr. illégitime).
NELEGÍTIM, -Ă, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a născut în afara căsătoriei; natural, bastard. – Ne- + legitim (după fr. illégitime).
nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. nelegítimă, pl. nelegítime
nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. sg. nelegítimă, pl. nelegítime
NELEGITÍM adj. 1. (livr.) ilegitim. (Conviețuire ~.) 2. v. bastard.
Nelegitim ≠ legitim
NELEGÍTIM ~ă (~i, ~e) (negativ de la legitim) (despre copii) Care este născut în afara căsătoriei. /ne- + legitim
nelegitim a. 1. care n’are condițiunile cerute de lege: copil nelegitim; 2. fig. nedrept, fără cuvânt: pretențiune nelegitimă.
NELEGITIM adj. 1. (livr.) ilegitim. (Conviețuire ~.) 2. bastard, natural, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. (Copil ~.)[1]

nelegitim dex

Intrare: nelegitim
nelegitim adjectiv