neizbutit definitie

7 definiții pentru neizbutit

NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.
NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Ne- + izbutit.
neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte
neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. sg. neizbutítă, pl. neizbutíte
NEIZBUTÍT adj. 1. v. nereușit. 2. v. eșuat.
neizbutít, -ă adj. Nereușit, ratat.
NEIZBUTIT adj. 1. necorespunzător, nerealizat, nereușit, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stîngaci. (O regie ~.) 2. eșuat, nereușit, ratat. (O acțiune ~.)

neizbutit dex

Intrare: neizbutit
neizbutit adjectiv