NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Inimitabil. – Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable).

NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. (Rar) Inimitabil. – Ne- + imitabil (după fr. inimitable).

NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. Care nu poate fi imitat, reprodus; incomparabil. Neasemuitul dar ce are autorul, dar excepțional, care-l va face neimitabil, fără pereche. GHEREA, ST. CR. I 9. Ne arătau în scrierile lor neimitabila frumuseță a limbii. NEGRUZZI, S. I 334.

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. neimitábilă, pl. neimitábile

neimitábil adj. m., pl. neimitábili; f. sg. neimitábilă, pl. neimitábile

NEIMITÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi imitat; (p. ext.) unic. [< ne- + imitabil, după fr. inimitable].