négură f., pl. ĭ (lat. nébula, negură, rudă cu nubes, nour, și nimbus, nimb, și cu scr. nabhas, nour, vgr. nephos, nour, nephéle, negură, germ. nebel, negură; it. nébbia, sard. neula, pv. nieula, sp. niebla, pg. nevoa. Cp. cu neg, fagure). Grămădire de abur des și rece care împedecă vederea, ceĭa ce nu e alta de cît un nour la suprafața pămîntului. Fig. Negura timpurilor, timpurĭ depărtate, noaptea timpurilor.