nefondare definitie

O definiție pentru nefondare

NEFONDÁRE s. f. v. NETEMEINICIE. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. [DEX ’98]

nefondare dex

Intrare: nefondare
nefondare