NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Ne- + esențial (după engl. non-essential).

*neesențiál (-ți-al) adj. m., pl. neesențiáli; f. neesențiálă, pl. neesențiále

neesențiál adj. m. (sil. ne-e-), pl. neesențiáli; f. sg. neesențiálă, pl. neesențiále

NEESENȚIÁL adj. 1. accidental, secundar. (Un aspect ~.) 2. v. secundar.

Neesențial ≠ esențial

NEESENȚIÁL, -Ă adj. care nu constituie partea cea mai importantă a unui lucru; care nu este esențial. (după engl. non-essential)

NEESENȚIAL adj. 1. accidental, secundar. (Un aspect ~.) 2. episodic, secundar. (Un rol ~ într-o piesă.)