Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru nedrept

NEDR├ëPT, NEDRE├üPT─é, nedrep╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ÔŚŐ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = ├«n mod silnic, samavolnic; ├«n mod ne├«ntemeiat, f─âr─â temei. 2. (├Änv.; gram.; despre complemente sau propozi╚Ťii completive) Indirect. ÔÇô Pref. ne- + drept.
NEDR├ëPT, NEDRE├üPT─é, nedrep╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ÔŚŐ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = ├«n mod silnic, samavolnic; ├«n mod ne├«ntemeiat, f─âr─â temei. 2. (├Änv.; gram.; despre complemente sau propozi╚Ťii completive) Indirect. ÔÇô Ne- + drept.
NEDR├ëPT1 s. n. (Numai ├«n loc. adv.) Pe nedrept sau pe (mai rar cu) nedreptul = ├«n mod nedrept, comi╚Ť├«ndu-se o nedreptate; samavolnic. Era ├«n ochii lui durere, spaim─â, jignire de om care se vede... ├«nvinov─â╚Ťit pe nedrept. GALAN, B. I 262. Bani agonisi╚Ťi cu nedreptul. SBIERA, P. 4. El se jura c─â pe nedrept ├«l b─ânuie╚Öte. CARAGIALE, O. III 34. Cu nedreptul i le luase. NEGRUZZI, S. II 147.
NEDR├ëPT2, -E├üPT─é, nedrep╚Ťi, -te, adj. Care nu este drept sau conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal, nejust. Dar acum, nedreapta r├«nduial─â Ce-a ╚Ťinut pe Creang─â-n s─âr─âcie ├«n bojdeuca lui din S─âr─ârie E chemat─â azi la socoteal─â. D. BOTEZ, F. S. 34. Se g─âsea nedrept ├«n chipul prea aspru cu care judeca lumea. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 103. Zdrobi╚Ťi or├«nduiala cea crud─â ╚Öi nedreapt─â, Ce lumea o ├«mparte ├«n mizeri ╚Öi boga╚Ťi! EMINESCU, O. I 60. ÔŚŐ Complement nedrept = complement indirect, v. indirect.
nedr├ępt1 (ne-drept) adj. m., pl. nedr├ęp╚Ťi; f. nedre├ípt─â, pl. nedr├ępte
*nedr├ępt2 (pe ~) (ne-drept) loc. adv.
nedr├ępt adj. m. (sil. -drept), pl. nedr├ęp╚Ťi; f. sg. nedre├ípt─â, pl. nedr├ępte
pe nedr├ępt loc. adv. (sil. -drept)
NEDRÉPT adj. 1. (înv. și reg. fig.) strâmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, nejust, (livr.) inic. (O măsură ~.)
NEDRÉPT adj. v. indirect.
NEDR├ëPT ~e├ípt─â (~├ęp╚Ťi, ~├ępte) (negativ de la drept): Pe ~ ├«n mod arbitrar; f─âr─â temei. /ne- + drept
nedrept a. care nu e drept: sentin╚Ť─â nedreapt─â. ÔĽĹ n. ceeace e nedrept.
nedr├ępt, -e├ípt─â adj. adj., pl. f. epte. Care nu e drept, injust. Pe nedrept, f─âr─â dreptate: a condamna pe nedrept.
NEDREPT adj. 1. (înv. și reg. fig.) strîmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, (livr.) inic. (O măsură ~.)
nedrept adj. v. INDIRECT.
NEDR├ëPT, -E├üPT─é adj. (< drept) adj. 1. (╚śi adv.) Care nu este conform cu dreptatea; inechitabil; incorect, injust; ilegal. ÔŚŐ (Dr.) Nedreapt─â luare = infrac╚Ťiune care const─â ├«n folosirea de c─âtre un func╚Ťionar, ├«n exerci╚Ťiul func╚Ťiunii, a oric─âror mijloace pentru a determina o persoan─â s─â-i dea o sum─â de bani sau un alt lucru, pretinz├ónd c─â-i este datorat─â. ÔŚŐ (Substantivat, n.) Pe nedrept(ul) = f─âr─â nici un drept, ├«n mod samavolnic, abuziv. 3. (GRAM.; despre complemente ╚Öi propozi╚Ťii completive) Indirect.

Nedrept dex online | sinonim

Nedrept definitie

Intrare: nedrept
nedrept adjectiv
  • silabisire: -drept