nedrept definitie

16 definiții pentru nedrept

NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.
NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Ne- + drept.
NEDRÉPT1 s. n. (Numai în loc. adv.) Pe nedrept sau pe (mai rar cu) nedreptul = în mod nedrept, comițîndu-se o nedreptate; samavolnic. Era în ochii lui durere, spaimă, jignire de om care se vede... învinovățit pe nedrept. GALAN, B. I 262. Bani agonisiți cu nedreptul. SBIERA, P. 4. El se jura că pe nedrept îl bănuiește. CARAGIALE, O. III 34. Cu nedreptul i le luase. NEGRUZZI, S. II 147.
NEDRÉPT2, -EÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. Care nu este drept sau conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal, nejust. Dar acum, nedreapta rînduială Ce-a ținut pe Creangă-n sărăcie în bojdeuca lui din Sărărie E chemată azi la socoteală. D. BOTEZ, F. S. 34. Se găsea nedrept în chipul prea aspru cu care judeca lumea. VLAHUȚĂ, O. A. I 103. Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60. ◊ Complement nedrept = complement indirect, v. indirect.
nedrépt1 (ne-drept) adj. m., pl. nedrépți; f. nedreáptă, pl. nedrépte
*nedrépt2 (pe ~) (ne-drept) loc. adv.
nedrépt adj. m. (sil. -drept), pl. nedrépți; f. sg. nedreáptă, pl. nedrépte
pe nedrépt loc. adv. (sil. -drept)
NEDRÉPT adj. 1. (înv. și reg. fig.) strâmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, nejust, (livr.) inic. (O măsură ~.)
NEDRÉPT adj. v. indirect.
NEDRÉPT ~eáptă (~épți, ~épte) (negativ de la drept): Pe ~ în mod arbitrar; fără temei. /ne- + drept
nedrept a. care nu e drept: sentință nedreaptă. ║ n. ceeace e nedrept.
nedrépt, -eáptă adj. adj., pl. f. epte. Care nu e drept, injust. Pe nedrept, fără dreptate: a condamna pe nedrept.
NEDREPT adj. 1. (înv. și reg. fig.) strîmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, (livr.) inic. (O măsură ~.)
nedrept adj. v. INDIRECT.
NEDRÉPT, -EÁPTĂ adj. (< drept) adj. 1. (Și adv.) Care nu este conform cu dreptatea; inechitabil; incorect, injust; ilegal. ◊ (Dr.) Nedreaptă luare = infracțiune care constă în folosirea de către un funcționar, în exercițiul funcțiunii, a oricăror mijloace pentru a determina o persoană să-i dea o sumă de bani sau un alt lucru, pretinzând că-i este datorată. ◊ (Substantivat, n.) Pe nedrept(ul) = fără nici un drept, în mod samavolnic, abuziv. 3. (GRAM.; despre complemente și propoziții completive) Indirect.

nedrept dex

Intrare: nedrept
nedrept adjectiv
  • silabisire: -drept