NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Pref. ne- + cuprins.

NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înțeles. 2. S. n. Spațiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. – Ne- + cuprins.

NECUPRÍNS, -Ă, necuprinși, -se, adj. Imens, infinit. (Substantivat, n.; poetic) Tot necuprinsul tace fermecat, Doar de departe vine tremurată O doină de drumeț întîrziat. CERNA, P. 74.

necupríns1 (-cu-prins) adj. m., pl. necuprínși; f. necuprínsă, pl. necuprínse

necupríns2 (-cu-prins) s. n.

necupríns adj. m. (sil. -prins), pl. necuprínși; f. sg. necuprínsă, pl. necuprínse

necupríns s. n. (sil. -prins)

NECUPRÍNS adj., s. 1. adj. v. imens. 2. s. v. nemărginire.

NECUPRÍNS1 n. Spațiu nemărginit; nemărginire; imensitate. ~ul țării. /ne- + cuprins

NECUPRÍNS2 ~să (~și, ~se) (negativ de la cuprins): De ~ a) care nu poate fi cuprins cu ochii; nemărginit; nesfârșit; nelimitat; infinit; b) care nu poate fi cuprins cu mintea; neînțeles. /ne- + cuprins

NECUPRINS adj., s. 1. adj. imens, infinit, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (O cîmpie ~.) 2. s. enormitate, imensitate, infinit, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, nesfîrșit, vastitate. (~ unei suprafețe.)