Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru necunten

NECÚNTEN adj. v. etern, nesfârșit, perpetuu.
NECÚNTEN adj., adv. v. continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, permanent, veșnic.
NECÚNTEN adv. v. încontinuu, întruna, mereu, neobosit, neostenit, pururi.
necunten adj. v. ETERN. NESFÎRȘIT. PERPETUU.
necunten adj., adv. v. CONTINUU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. PERMANENT. VEȘNIC.
necunten adv. v. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PURURI.

Necunten dex online | sinonim

Necunten definitie

Intrare: necunten
necunten