Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru necunten

NECÚNTEN adj. v. etern, nesfârșit, perpetuu.
NECÚNTEN adj., adv. v. continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, permanent, veșnic.
NECÚNTEN adv. v. încontinuu, întruna, mereu, neobosit, neostenit, pururi.
necunten adj. v. ETERN. NESFÎRȘIT. PERPETUU.
necunten adj., adv. v. CONTINUU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. PERMANENT. VEȘNIC.
necunten adv. v. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PURURI.

necunten definitie

necunten dex

Intrare: necunten
necunten