NECUGETÁRE, necugetări, s. f. Acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință. – Pref. ne- + cugetare.

NECUGETÁRE, necugetări, s. f. Acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință. – Ne- + cugetare.

NECUGETÁRE s. f. Lipsă de cugetare; nechibzuință, nesocotință. V. imprudență.

necugetáre s. f., g.-d. art. necugetắrii; pl. necugetắri

necugetáre s. f., g.-d. art. necugetării; pl. necugetări

NECUGETÁRE s. v. imprudență.

Necugetare ≠ cugetare

NECUGETARE s. imprudență, nechibzuință, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comite o ~.)