Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru necruțător

NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Ne- + cruțător.
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, fără milă, neîndurător; intransigent. Necruțător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieții, fals. BENIUC, P. 12.
necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre
necruțătór adj. m. (sil. -cru-), pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre
NECRUȚĂTÓR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. v. crud. 5. adj. v. înverșunat.
Necruțător ≠ cruțător
NECRUȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial (despre acțiuni, manifestări, fenomene) Care înspăimântă prin intensitate sau proporții; cumplit. /ne- + cruțător
NECRUȚĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. intolerant, neiertător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (E un om ~ cu cei răi.) 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. crud, hain, implacabil, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (O soartă ~.) 5. adj. acerb, aspru, înverșunat. (O dispută ~.)

Necruțător dex online | sinonim

Necruțător definitie

Intrare: necruțător
necruțător adjectiv
  • silabisire: -cru-