NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

NECROZÁRE, necrozări, s. f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei. – V. necroza.

NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

NECROZÁRE, necrozări, s. f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei. – V. necroza.

NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Med.; despre țesuturi) A se altera și a se distruge.

NECROZÁRE s. f. Acțiunea de a se necroza; necroză. Necrozarea țesuturilor reprezintă o barieră peste care uredinalele nu pot trece, fiind cu totul inapte pentru viață saprofită. SĂVULESCU, M. U. I 96.

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozáre (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrozắrii; pl. necrozắri

necrozá vb. (sil, -cro-), ind. prez. 3 sg. necrozeáză

necrozáre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. necrozării; pl. necrozări

NECROZÁ vb. v. cangrena.

NECROZÁRE s. v. cangrenare.

NECROZÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi sau organe) A fi atins de necroză; a se distruge, a se cangrena. [P.i. 3 -zează. / < fr. nécroser].

NECROZÁRE s.f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei; moarte a țesuturilor; (p. ext.) necroză. [< necroza].

NECROZÁ vb. I. tr. a produce necroză. II. refl. (despre țesuturi, organe) a fi atins de necroză. (< fr. nécroser)

A SE NECROZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi sau organe) A fi atacat de necroză; a se descompune; a putrezi. /<fr. nécroser

NECROZA vb. (MED.) a se cangrena, a putrezi. (Un țesut care s-a ~.)

NECROZARE s. (MED.) cangrenare, putrezire. (~ unui țesut.)