NECROMÁN, -Ă s. m. și f. v. necromant.

NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

NECROMÁN, -Ă s. m. și f. v. necromant.

NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

NECROMÁN, -Ă s. m. și f. v. necromant.

NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. Necromanții și vrăjitorii cearcă în zodii și cu bobii viitorul sufletelor. ODOBESCU, S. II 370. – Variantă: (învechit) necromán, -ă (NEGRUZZI, S. II 121) s. m. și f.

necrománt (ne-cro-) s. m., pl. necrománți

necromántă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

necrománt s. m. (sil. -cro-), pl. necrománți[1]

necromántă s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. necromántei; pl. necrománte

NECROMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică necromanția. [< fr. nécromant].[1]

NECROMÁNT, -Ă s. m. f. cel care practică necromanția. (< fr. nécromant)

necromant m. șarlatan care se ocupă cu necromanția.

*necrománt, -ă s. (vgr. nekro-mántes). Șarlatan care pretinde că ghicește pĭn necromanție.