Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru necredincios

NECREDINCI├ôS, -O├üS─é, necredincio╚Öi, -oase, adj., s. m. ╚Öi f. 1. (Om) care ├«╚Öi calc─â cuv├óntul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se ├«ncrede (u╚Öor) ├«n ceva. 3. (Om) care nu are nicio credin╚Ť─â religioas─â; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, ├«n special de la dogmele religiei cre╚Ötine; eretic. ÔÖŽ Spec. (├Änv. ╚Öi pop.) Mahomedan; turc. ÔÇô Pref. ne- + credincios.
NECREDINCI├ôS, -O├üS─é, necredincio╚Öi, -oase, adj., s. m. ╚Öi f. 1. (Om) care ├«╚Öi calc─â cuv├óntul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se ├«ncrede (u╚Öor) ├«n ceva. 3, (Om) care nu crede ├«n nici o doctrin─â religioas─â; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, ├«n special de la dogmele religiei cre╚Ötine; eretic. ÔÖŽ Spec. (├Änv. ╚Öi pop.) Mahomedan; turc. ÔÇô Ne- + credincios.
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj. 1. Care își calcă cuvîntul dat; infidel. Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios? NEGRUZZI, S. I 22. 2. Care nu crede în nici o doctrină religioasă; care nu respectă o anumită religie. V. păgîn. (Substantivat) Una din cele mai mari datorii ale unui bun musulman, fie bărbat, fie femeie, era de a lumina pe necredincioși. GHICA, A. 17.
necredinc├şos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredinci├│╚Öi; adj. f., s. f. necredincio├ís─â, pl. necredincio├íse
necredinciós adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. necredincióși; f. sg. necredincioásă, g.-d. art. necredincioásei, pl. necredincioáse
NECREDINCIÓS adj. v. bănuitor, neîncrezător, nestatornic, sceptic, schimbător, suspicios, temător.
NECREDINCIÓS adj., s. 1. adj. v. păgân. 2. s. (BIS.) păgân, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creștini.) 3. s., adj. v. ateu. 4. adj. v. adulter.
NECREDINCIÓS s. v. mahomedan, musulman, turc.
NECREDINCIÓS s., adj. v. eretic, schismatic.
Necredincios Ôëá credincios, devotat
NECREDINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede în cineva sau în ceva; neîncrezător; incredul. * Toma ~osul se spune despre o persoană care nu dă crezare celor spuse până nu se convinge de adevărul lor. 2) pop. Care este de altă religie (decât cea creștină). 3) Care încalcă dogmele unei religii. /ne- + credincios
necredincios a. ╚Öi m. 1. care nu e credincios; 2. care nÔÇÖare credin╚Ť─â.
necredinc─ş├│s, -o├ís─â adj. F─âr─â credin╚Ť─â, infidel.
necredincios adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. NESTATORNIC. SCEPTIC. SCHIMBĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.
necredincios s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN. TURC.
necredincios s., adj. v. ERETIC. SCHISMATIC.
NECREDINCIOS adj., s. 1. adj. (BIS.) păgîn, (înv. și reg.) pogan, (înv.) agarinesc, proclet, viclean. (Persoane creștine și persoane ~.) 2. s. (BIS.) păgîn, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creștini.) 3. s., adj. ateu, liber-cugetător, (pop.) pagîn, (înv.) ateist. 4. adj. adulter, infidel, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~.)

Necredincios dex online | sinonim

Necredincios definitie

Intrare: necredincios (adj.)
necredincios adjectiv
  • silabisire: -cre-
Intrare: necredincios (s.m.)
necredincios substantiv masculin
  • silabisire: -cre-