NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Pref. ne- + contestabil.

NECONTESTÁBIL, -Ă, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. – Ne- + contestabil.

necontestábil adj. m., pl. necontestábili; f. sg. necontestábilă, pl. necontestábile

NECONTESTÁBIL adj. v. categoric.

necontestabil a. ce nu poate fi contestat: adevăr necontestabil.

incontestábil, -ă adj. (d. contestabil; fr. -able). Care nu poate fi contestat: adevăr incontestabil. Adv. În mod incontestabil.

NECONTESTABIL adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.)