NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Pref. ne- + consolat (după fr. inconsolé).

NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemângâiat. – Ne- + consolat (după fr. inconsolé).

NECONSOLÁT, -Ă, neconsolați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi consolat; nemîngîiat. Încleștă mîinile îndelung, cu o durere neconsolată. C. PETRESCU, C. V. 295.

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. neconsolátă, pl. neconsoláte

neconsolát adj. m., pl. neconsoláți; f. sg. neconsolátă, pl. neconsoláte

NECONSOLÁT adj. v. nemângâiat.

NECONSOLÁT, -Ă adj. Nemângâiat. [< ne- + consolat, cf. fr. inconsolé].

NECONSOLAT adj. inconsolabil, neconsolabil, nemîngîiat. (Un om ~.)