Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru necondiționat

NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Ne- + condiționat (după fr. inconditionné).
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care nu e supus vreunei condiții, fără rezerve, neîngrădit.
necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte
necondiționát adj. m. (sil. -ți-o-), pl. necondiționáți; f. sg. necondiționátă, pl. necondiționáte
NECONDIȚIONÁT adj. 1. v. absolut. 2. v. neprecupețit.
NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. Nesupus nici unei condiții, fără rezerve. [Pron. -ți-o-. / < ne- + condiționat, cf. fr. inconditionné].
NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. nesupus nici unei condiții; fără rezerve. (după fr. inconditionné)
NECONDIȚIONÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la condiționat) Care urmează a fi acceptat fără condiții. [Sil. -ți-o-] /ne- + condiționat
necondiționat a. și adv. fără condițiuni.
* necondiționát, -ă adj. Fără condițiunĭ. Adv. S’a supus necondiționat.
NECONDIȚIONAT adj. 1. absolut, suprem, suveran. (Autoritate ~.) 2. integral, neprecupețit, total. (Sprijin ~.)
NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. (< pref. ne- + condiționat): în sintagma modificare necondiționată (v.).

necondiționat definitie

necondiționat dex

Intrare: necondiționat
necondiționat adjectiv
  • silabisire: -ți-o-