13 definiții pentru necondiționat
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te,
adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [
Pr.: -ți-o-] –
Pref. ne- +
condiționat (după
fr. inconditionné).
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te,
adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [
Pr.: -ți-o-] –
Ne- +
condiționat (după
fr. inconditionné).
NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te,
adj. Care nu e supus vreunei condiții, fără rezerve, neîngrădit.
necondiționát (-ți-o-)
adj. m.,
pl. necondiționáți;
f. necondiționátă,
pl. necondiționáte
necondiționát adj. m. (sil. -ți-o-), pl. necondiționáți; f. sg. necondiționátă, pl. necondiționáte NECONDIȚIONÁT adj. 1. v. absolut. 2. v. neprecupețit.
NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. Nesupus nici unei condiții, fără rezerve. [Pron. -ți-o-. / <
ne- +
condiționat, cf. fr. inconditionné].
NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. nesupus nici unei condiții; fără rezerve. (după fr. inconditionné)
NECONDIȚIONÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la condiționat) Care urmează a fi acceptat fără condiții. [Sil. -ți-o-] /ne- + condiționat necondiționat a. și adv. fără condițiuni.
* necondiționát, -ă adj. Fără condițiunĭ. Adv. S’a supus necondiționat.
NECONDIȚIONAT adj. 1. absolut, suprem, suveran. (Autoritate ~.) 2. integral, neprecupețit, total. (Sprijin ~.) NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. (< pref. ne- + condiționat): în sintagma modificare necondiționată (v.). Necondiționat dex online | sinonim
Necondiționat definitie