necomunicativ definitie

7 definiții pentru necomunicativ

NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.
NECOMUNICATIV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Ne- + comunicativ.
*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve
necomunicátiv adj. m. comunicativ
NECOMUNICATÍV adj. v. ursuz.
Necomunicativ ≠ comunicativ
NECOMUNICATIV adj. insociabil, morocănos, mut, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~; fire ~.)

necomunicativ dex

Intrare: necomunicativ
necomunicativ adjectiv