Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru necomunicativ
NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
NECOMUNICATIV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Ne- + comunicativ.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
necomunicátiv adj. m. comunicativ
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
NECOMUNICATÍV adj. v. ursuz.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
Necomunicativ ≠ comunicativ
- sursa: Antonime 2002
- permalink
NECOMUNICATIV adj. insociabil, morocănos, mut, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~; fire ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
necomunicativ definitie
necomunicativ dex
Intrare: necomunicativ
necomunicativ
adjectiv