NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Ne- + cinsti Cf. necinste.

NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care vădește, trădează lipsă de cinste, de probitate. – Ne- + cinstit.

NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. A acoperi de rușine, a batjocori, a dezonora. Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi? ISPIRESCU, L. 121. Cantemir vv. necinsti atunci printr-o crimă bătrînețea sa și o domnie nepătată încă de sînge. BĂLCESCU, O. I 188. ◊ Refl. Pedant, ignorant și îngîmfat, strigai, vrei să învăț buchile tale! Să mă necinstesc! NEGRUZZI, S. I 10. ♦ A profana, a pîngări. ♦ (Cu privire la o femeie) A viola. Te-oi învăța eu a cerca să necinstești nevestele oamenilor, după ce calicești bărbații! ALECSANDRI, T. 1533. Tu ai necinstit pe logodnica mea, ești un nerușinat! NEGRUZZI, S. III 300.

NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste; neonest, incorect, înșelător. Cît era de lacom, era și necinstit. NEGRUZZI, S. II 239. ◊ (Adverbial) Atunci a hotărît să nu joace cu cărțile cele blagoslovite, decît cu jucătorii care jucau necinstit. NEGRUZZI, S. I 87.

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 sg. și pl. necinsteáscă

NECINSTÍ vb. 1. v. viola. 2. v. dezonora. 3. v. profana.

NECINSTÍT adj. 1. v. violat. 2. v. dezonorat. 3. incorect, necorect, neonest, (livr.) veros, (înv.) malonest. (Om, slujbaș ~.) 4. v. ilegal.

A necinsti ≠ a cinsti

A NECINSTÍ ~ésc tranz. 1) A face de rușine; a dezonora. 2) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a huli; a profana. 3) (persoane de sex feminin) A supune actului sexual prin forță fizică; a face de rușine; a dezonora; a silui; a viola. /ne- + cinsti

necinstì v. a dezonora.

necinstit a. lipsit de cinste.

necinstésc v.tr. Dezonorez, iaŭ cinstea. Profanez.

necinstít, -ă adj. Fără onoare. Fără onestitate. Adv. A te purta necinstit.

NECINSTI vb. 1. a batjocori, a silui, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pîngări. (A ~ o femeie.) 2. a batjocori, a compromite, a dezonora, a terfeli, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.) 3. a batjocori, a pîngări, a profana, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfînt.)

NECINSTIT adj. 1. siluit, violat. (Femeie ~.) 2. compromis, dezonorat, discreditat, terfelit, (fig.) pătat, pîngărit, profanat. (Un om ~.) 3. incorect, necorect, neonest, (livr.) veros, (înv.) malonest. (Om, slujbaș ~.) 4. ilegal, ilicit, incorect, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (Afaceri ~.)

A FI NECINSTIT a călca strâmb, a umbla cu cioara vopsită, a umbla cu mega.