NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.

NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Ne- + chitit.

NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Regional) Nesocotit, lipsit de judecată. Era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi. CREANGĂ, P. 37.

nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíte

nechitít adj. m., pl. nechitíți; f. sg. nechitítă, pl. nechitíte

NECHITÍT adj. v. imprudent, nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, prostesc.

nechitit a. 1. negătit; 2. fig. nesocotit: nechitit la minte și nechibzuit la trebi CR.

nechitít, -ă adj. (d. chitesc). Est. Care nu e chitit, nechibzuit, nesocotit: om nechitit la minte.

nechitit adj. v. IMPRUDENT. NEBUN. NEBUNESC. NECHIBZUIT. NECUGETAT. NECUMPĂNIT. NECUMPĂTAT. NEPREVĂZĂTOR. NESĂBUIT. NESOCOTIT. PROSTESC.