Dicționare ale limbii române

2 intrări

19 definiții pentru nechezare

NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza.
NECHEZÁRE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat2. – V. necheza.
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza.
NECHEZÁRE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat2. – V. necheza.
NECHEZÁ, nechez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A scoate strigătul caracteristic; a rîncheza. Caii, amîndoi albi, nechezau fără astîmpăr. SAHIA, N. 58. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi. PĂUN-PINCIO, P. 99. Murgușorul necheza, La fugă se repezea, Și fugea, mări, fugea. ALECSANDRI, O. 114. ◊ (Glumeț; despre oameni) La crăciun nechezam ca mînzii, iar la bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.
NECHEZÁRE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat2. Se auzeau în sat din vreme în vreme izbucniri de glasuri și nechezări de cai. SADOVEANU, O. VII 123.
nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză
nechezáre (rar) s. f., g.-d. art. nechezắrii; pl. nechezắri
nechezá vb., ind. prez. 3 sg. necheáză
nechezáre s. f., g.-d. art. nechezării; pl. nechezări
NECHEZÁ vb. v. râncheza.
NECHEZÁ vb. v. chicoti, forăi, fornăi, sforăi.
NECHEZÁRE s. v. nechezat.
A NECHEZÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre cai) A scoate sunete, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a râncheza. 2) iron. (despre persoane) A râde într-un mod care amintește strigătul calului. /cf. râncheza
nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee].
nechéz, a -zá v. intr. (var. din rînchez. Cp. cu botez, cutez, retez). Mold. Trans. Strig, vorbind de caĭ. – În Munt. vest. ninchez și nichez (Isp. Basme, 77 și 301). V. rînchez.
NECHEZA vb. a rîncheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)
necheza vb. v. CHICOTI. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI.
NECHEZARE s. nechez, nechezat, nechezătură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ calului.)

nechezare definitie

nechezare dex

Intrare: necheza
necheza verb grupa I conjugarea I
Intrare: nechezare
nechezare substantiv feminin