Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru nechezătură

NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat2. – Necheza + suf. -ătură.
NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat2. – Necheza + suf. -ătură.
NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat2. Calul din groapă scoase o nouă nechezătură. POPESCU, B. I 38.
nechezătúră (rar) s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri
nechezătúră s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri
NECHEZĂTÚRĂ s. v. nechezat.
NECHEZĂTURĂ s. nechez, nechezare, nechezat, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ calului.)

nechezătură definitie

nechezătură dex

Intrare: nechezătură
nechezătură substantiv feminin