NEBĂÚT s. n. (În loc. adv.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Pref. ne- + băut.

NEBĂÚT s. n. (în loc. adv.) pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. – Ne- + băut.

NEBĂÚT s. n. (Numai în expr.) Pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. Au mîncat amîndoi din toate, pe tăcute și pe nebăute. CARAGIALE, O. III 63. – Formă gramaticală: (în expr.) nebăute.

!nebăúte (pe ~) loc. adv.

nebăúte s. n. pl.

NEBĂÚT adj. v. treaz.

NEBĂÚT adj. v. însetat, setos.

NEBĂÚT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la băut): ~ și nemâncat însetat și înfometat. Pe ~te înainte de a fi băut; fără să fi băut. /ne- + băut

nebăut a. care n’a băut: nebăut și nemâncat; pe nebăute, fără să bea.

nebăút, -ă adj. Care n’a băut: om nebăut. Care nu s’a’mbătat.

nebăut adj. v. ÎNSETAT. SETOS.