NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -e, adj. Care face nebunii, neastâmpărat, zglobiu, zburdalnic. Deveni vorbăreț, expansiv, copilăros și nebunatic, cum nu-l văzuse amicul lui niciodată. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Zile întregi putea medita asupra unui cuvînt ieșit din nebunatica sa gură. EMINESCU, N. 41. Zburătorul nebunatic îl aud sunînd prin stuh. NEGRUZZI, S. II 60.

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. sg. nebunátică, pl. nebunátice

NEBUNÁTIC adj., s. 1. adj. v. zburdalnic. 2. adj. v. zvăpăiat. (Un tânăr ~.) 3. adj., s. poznaș, ștrengar, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai ești!)

NEBUNÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care se ține de nebunii; năzbâtios. /nebun + suf. ~atic

nebunatic a. sburdalnic, sglobiu.

nebunátic (est) și -ec (vest) adj. Zburdalnic, zglobiŭ: copiĭ nebunaticĭ. V. pălăvatic.

NEBUNATIC adj., s. 1. adj. drăcos, neastîmpărat, nebun, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Ce copil ~!) 2. adj. flușturatic, fluturatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. adj., s. poznaș, ștrengar, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai ești!)