nebunariță definitie

11 definiții pentru nebunariță

NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.
NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.
NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.) Măselariță.
nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe
nebunáriță s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe
NEBUNÁRIȚĂ s. v. măselariță, sălbăție.
NEBUNÁRIȚĂ ~e f. pop. Plantă erbacee toxică, cu frunze vâscoase și inflorescență gălbuie, cu pete violete, folosită în scopuri medicinale; măselariță. /nebun + suf. ~ariță
nebunariță f. Bot. măselariță.
măseláriță f., pl. e (d. măselar). O plantă solanee foarte veninoasă și narcotică și întrebuințată de popor contra dureriĭ de dințĭ (hyoscýamus niger). – Și nebunariță.
nebunáriță f., pl. e (d. nebun). Unde? Măselariță.
nebunariță s. v. MĂSELARIȚĂ. SĂLBĂȚIE.

nebunariță dex

Intrare: nebunariță
nebunariță substantiv feminin