Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

NEB├ÜN, -─é, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Om) care sufer─â de o boal─â mintal─â; alienat, dement. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a umbla) nebun dup─â cineva (sau dup─â ceva) = a fi foarte ├«ndr─âgostit de cineva; a-i pl─âcea foarte mult cineva sau ceva. E╚Öti nebun? se spune pentru a ar─âta dezaprobare sau mirare, surpriz─â fa╚Ť─â de faptele sau de afirma╚Ťiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-╚Öi acorda o importan╚Ť─â exagerat─â, a fi mereu m├óndru, cu nasul pe sus, nemul╚Ťumit. 2. Adj., s. m. ╚Öi f. (Om) lipsit de judecat─â dreapt─â, de ra╚Ťiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. ╚Öi f. (Fiin╚Ť─â) neast├ómp─ârat─â, zv─âp─âiat─â, vioaie. 4. Adj. Care arat─â, tr─âdeaz─â nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, m─âsur─â; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (├Änv. ╚Öi pop.) Care nu este bun; r─âu. III. S. m. 1. (Rar) M─âsc─ârici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Cur╚Ťile regale). 2. Pies─â la jocul de ╚Öah. ÔÇô Pref. ne- + bun.
NEB├ÜN, -─é, nebuni, -e, adj., subst. I. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Om) care sufer─â de o boal─â mintal─â; alienat, dement. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a umbla) nebun dup─â cineva (sau dup─â ceva) = a fi foarte ├«ndr─âgostit de cineva; a-i pl─âcea foarte mult cineva sau ceva. E╚Öti nebun? se spune pentru a ar─âta dezaprobare sau mirare, surpriz─â fa╚Ť─â de faptele sau de afirma╚Ťiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-╚Öi acorda o importan╚Ť─â exagerat─â, a fi mereu m├óndru, cu nasul pe sus, nemul╚Ťumit. 2. Adj., s. m. ╚Öi f. (Om) lipsit de judecat─â dreapt─â, de ra╚Ťiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. ╚Öi f. (Fiin╚Ť─â) neast├ómp─ârat─â, zv─âp─âiat─â, vioaie. 4. Adj. Care arat─â, tr─âdeaz─â nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, m─âsur─â; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (├Änv. ╚Öi pop.) Care nu este bun; r─âu. III. S. m. 1. (Rar) M─âsc─ârici, bufon (la cur╚Ťile suveranilor sau ale nobililor). 2. Pies─â la jocul de ╚Öah. ÔÇô Ne- + bun.
NEB├ÜN1, -─é, nebuni, -e, adj. I. 1. Care sufer─â de o boal─â mintal─â; alienat, dement, dezechilibrat mintal. Doamne fere╚Öte de omul nebun, c─â tare-i de j─âlit! CREANG─é, P. 243. Unde-s ╚Öirurile clare din via╚Ť─â-mi s─â le spun? Ah! organele-s sf─ârmate ╚Öi maestrul e nebun! EMINESCU, O. I 158. Baba Cloan╚Ťa cea nebun─â... alearg─â desc├«nt├«nd. ALECSANDRI, P. I 12. Negre╚Öit c─â m─â socotea nebun. NEGRUZZI, S. I 66. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a umbla) nebun dup─â cineva (sau dup─â ceva) = a fi foarte ├«ndr─âgostit de cineva, a iubi peste m─âsur─â pe cineva; a-i pl─âcea la nebunie, a se da ├«n v├«nt dup─â cineva (sau ceva). C├«nd eram fat─â... umblam nebun─â dup─â el. DAVIDOGLU, M. 43. Eram nebun dup─â o var─â a mea. DELAVRANCEA, la TDRG. Aceste domni╚Ťe... erau nebune dup─â joc ╚Öi pe fiecare noapte rupeau c├«te o pereche de conduri de m─âtase alb─â, d─ân╚Ťuind. ISPIRESCU, L. 232. A fi nebun de bucurie (de groaz─â, de durere etc.) = a fi cuprins, a fi cople╚Öit de bucurie (groaz─â, durere etc.). Mul╚Ťimea, nebun─â de groaz─â, ├«╚Öi caut─â sc─âparea-n fug─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 119. I-a op─ârit pe to╚Ťi, de ╚Ťipau ╚Öi fugeau nebuni de usturime ╚Öi de durere. CREANG─é, P. 292. 2. Nechibzuit, nesocotit. Nu s├«nt oamenii a╚Öa de nebuni cum crede lumea la ora╚Ö. REBREANU, R. II 46. Cine-a fi nebun ca mine, Tot ca mine s─â p─â╚Ťeasc─â. ALECSANDRI, P. III 366. Cine-a f─âcut cr├«╚Öma-n drum, N-a f─âcut-o de nebun. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 385. ÔŚŐ (Despre manifest─ârile oamenilor) Mergea de-un g├«nd nebun purtat: S─â moar─â-ntre str─âini! CO╚śBUC, P. I 233. S─â nu-╚Ťi mai scape din gur─â astfel de vorbe nebune. NEGRUZZI, S. I 146. Eu am prins g├«nduri nebune, S─â m─â duc cu m├«ndra-n lume. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 56. 3. Neast├«mp─ârat, nest─âp├«nit, zv─âp─âiat, vioi. Poate s─â mai doarm─â cineva de r─âul nebunelor istor de privighetori? CREANG─é, P. 131. Mi-e murgul cam nebun ╚śi de fug─â numai bun. ALECSANDRI, P. P. 72. ÔŚŐ Fig. Joc ame╚Ťitor, nebun, f─âr─â ast├«mp─âr. BART, S. M. 15. 4. (Cu valoare de superlativ) Foarte mare (tare, puternic etc.), extraordinar, teribil, stra╚Önic. Cum alergam ca furtuna ├Än fug─â nebun─â, pe be╚Ťe! Hi! cal n─âzdr─âvan! BENIUC, V. 23. Apusul se ├«neca ├«n urma mea ├«n nourii de praf, pe care Harap ├«i ridica din fuga lui nebun─â. GALACTION, O. I 78. Ace╚Öti miliardari duc o via╚Ť─â de somptuozitate, de un lux nebun. GHEREA, ST. CR. II 316. II. (Azi neobi╚Önuit; popular)Care nu e bun; r─âu. La elenii aceia, zeii cei buni, ca ╚Öi cei nebuni, cei r─âi, ca ╚Öi cei ner─âi, to╚Ťi fierbeau ├«ntr-o oal─â. ISPIRESCU, U. 4. Dar ne-a╚Ťi dat o c─âl─âuz─â nebun─â, Ne-a dus pe calea ce n-a fost bun─â. TEODORESCU, P. P. 180.
NEB├ÜN 2, -─é, nebuni, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care sufer─â de o boal─â mintal─â; alienat, dement, smintit. Nebunii se plimbau ├«n halaturi albe. C. PETRESCU, S. 193. Setil─â... zv├«rlea cu doage ╚Öi cu funduri de poloboc ├«n toate p─âr╚Ťile ca un nebun. CREANG─é, P. 261. Fere╚Öte-te de pro╚Öti ╚śi de nebuni. Nebunul n-asud─â nici la deal, nici la vale. NEGRUZZI, S. I 248. ÔŚŐ Cas─â de nebuni v. cas─â. ÔŚŐ Expr. Se bat nebunii la gura lui, se spune despre cineva care vorbe╚Öte sau m─ân├«nc─â mult ╚Öi foarte repede. 2. Persoan─â lipsit─â de ra╚Ťiune, de judecat─â, nesocotit, nechibzuit. Taci, m─âi nebune, ╚Öi nu-l mai am─âr├«. DUMITRIU, B. F. 20. Te pomene╚Öti c─â nebunul ─âsta nu mai vine m├«ine. SAHIA, N. 103. Crezi tu c─â vom putea noi singuri secera ╚Öi str├«nge at├«ta amar de gr├«u?... Ce nebun ai crede tu c-ar fi acela? CREANG─é, P. 156. 3. Fiin╚Ť─â vioaie, zv─âp─âiat─â, neast├«mp─ârat─â. V─âd c─â te-ai s─âturat ╚Öi-╚Ťi arde de joac─â, nebunule. REBREANU, R. I 147. Iat─â-i iepurii, nebunii, Coarne-n cap ├«╚Öi pun. CO╚śBUC, P. II 19. 4. Pies─â la jocul de ╚Öah, care se poate muta numai transversal pe aceea╚Öi culoare. O momi╚Ť─â str├«mb─âtoare... Cade-n ╚Öahul de pe mas─â ╚Öi r─âstoarn─â pe covor Doi nebuni peste un rege. ALECSANDRI, P. III 87.
mei-neb├║n (plant─â) s. m.
neb├║n adj. m., s. m., pl. neb├║ni; adj. f., s. f. neb├║n─â, pl. neb├║ne
mei-neb├║n s. m.
neb├║n adj. m., s. m., pl. neb├║ni; f. sg. neb├║n─â, g.-d. art. neb├║nei, pl. neb├║ne
MEI-NEBÚN s. v. mohor.
NEB├ÜN adj. v. ame╚Ťitor, n─âucitor, uimitor, uluitor.
NEB├ÜN adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, ├«nnebunit, smintit, ╚Ťicnit, (livr. ╚Öi peior.) sonat, (pop. ╚Öi fam.) apucat, candriu, c─âpiat, de╚Öucheat, strecheat, (├«nv. ╚Öi reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. ╚Öi Ban.) bol├ónd, (Ban.) p─âl─âurat, (Olt. ╚Öi Munt.) primit, (Mold.) z─âluzit, z─ârghit, (fig.) s─âltat, s─ârit, scr├óntit, ╚Ť─âc─ânit. (O persoan─â ~.) 2. adj. v. nebunesc. 3. adj. v. smintit. 4. adj. v. zburdalnic. 5. adj. v. cumplit. 6. adj. v. extraordinar.
NEB├ÜN s. v. bufon, m─âsc─ârici, paia╚Ť─â.
Nebun Ôëá normal
NEB├ÜN1 ~─â (~i, ~e) 1) ╚Öi substantival (despre persoane) Care are tulbur─âri psihice grave; care ╚Öi-a ie╚Öit din min╚Ťi; alienat mintal; dement. * ~ de cap se spune despre cineva care sufer─â de o boal─â mintal─â. Cas─â de ~i spital de boli psihice. E╚Öti ~? se spune pentru a-╚Öi exprima dezacordul ├«n leg─âtur─â cu ac╚Ťiunile, afirma╚Ťiile sau cu inten╚Ťiile cuiva. A fi ca ~ a-╚Öi pierde cump─âtul (├«n urma unei emo╚Ťii). A fi (sau a umbla) ~ dup─â cineva (sau dup─â ceva) a-i pl─âcea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te f─â ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-╚Ťi face de cap!; ast├ómp─âr─â-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuin╚Ť─â ├«n ac╚Ťiuni; nesocotit; nes─âbuit. G├ónd ~. 3) ╚Öi adverbial Care v─âde╚Öte o putere de nest─âvilit; deosebit de tare. V├óntul bate ~. /ne- + bun
NEBÚN2 ~i m. Piesă la jocul de șah. /ne- + bun
Ioana f. 1. (dÔÇÖAlbret), regina Navarei, mama Iui Henric IV(1528-1572); 2. (dÔÇÖArc), Fecioara din Orleans, eroin─â francez─â, repurt─â mai multe victorii asupra Englezilor, de cari fu apoi prins─â ╚Öi ars─â de vie (1412-1431); 3. (Nebuna), regina Castiliei, mama lui Carol Quintu (m. 1555).
nebun a. 1. smintit, ie╚Öit din min╚Ťi; 2. contrar ra╚Ťiunii: g├ónduri nebune; 3. foarte vioiu: veselie nebun─â; 4. excesiv, prodigios: succes nebun; 5. foarte amorezat: e nebun dup─â d├ónsa. [Lit. care nu-i bun, adic─â r─âu: alienarea mental─â, conceput─â ca o perversitate, se rapoart─â probabil la vechea concep╚Ťie medical─â despre aliena╚Ťi; considera╚Ťi ca d├órji ╚Öi r─âi, ei erau maltrata╚Ťi ├«n mod barbar]. ÔĽĹ m. 1. cel ce ╚Öi-a pierdut min╚Ťile; 2. od. caraghios la curtea unui rege.
neb├║n, -─â adj. (ne ╚Öi bun). Alienat, smintit, care ╚Ö─ş-a perdut mintea. Nebunesc, excesiv, colosal: veselie nebun─â, succes nebun. ├Än mare num─âr: era o lume nebun─â. Foarte ├«namorat, care se d─â ├«n v├«nt: e nebun dup─â ─şa. Mere nebune (Mold.), un fel de mere ma─ş mar─ş ╚Öi de c├«t cele domne╚Öt─ş. Subst. Persoan─â nebun─â, f─âr─â minte. S.m. Odinioar─â, bufon de la curtea unu─ş suveran.
mei-nebun s. v. MOHOR.
nebun s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAȚĂ.
NEBUN adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, ├«nnebunit, smintit, ╚Ťicnit, (livr. ╚Öi peior.) sonat, (pop. ╚Öi fam.) apucat, candriu, c─âpiat, de╚Öucheat, strecheat, (├«nv. ╚Öi reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. ╚Öi Ban.) bol├«nd, (Ban.) p─âl─âurat, (Olt. ╚Öi Munt.) primit, (Mold.) z─âluzit, z─ârghit, (fig.) s─âltat, s─ârit, scr├«ntit, ╚Ť─âc─ânit. (O persoan─â ~.) 2. adj. nebunesc, nechibzuit, necugetat, necump─ânit, necump─âtat, nes─âbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. 3. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, smintit, ╚Ťicnit, z─ânatic, z─âp─âcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) de╚Öucheat, p─âl─âvatic, silhui, (├«nv. ╚Öi reg.) prilestit, (reg.) ╚Öucheat, tui, (Mold.) tuie╚Ö, z─âlud, z─ârghit, (├«nv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, tr─âsnit, ╚Ť─âc─ânit. (Ce tip ~!) 4. adj. dr─âcos, neast├«mp─ârat, nebunatic, sprin╚Ťar, vioi, z─âp─âcit, zb├«n╚Ťuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zv─âp─âiat, zv├«nturat, zv├«nturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) ╚Öulhetic, (├«nv.) zburdatic, zburd─âtor. (Ce copil ~!) 5. adj. aprig, cumplit, groaznic, ├«nfior─âtor, ├«nfrico╚Ö─âtor, ├«ngrozitor, s─âlbatic, violent. (O pasiune ~ ├«l m─âcina.) 6. adj. colosal, enorm, excep╚Ťional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, negr─âit, ne├«nchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai├«nt├«lnit, nemaipomenit, nemaiv─âzut, nesf├«r╚Öit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uria╚Ö, (livr.) mirabil, (├«nv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut iar─â╚Öi un noroc ~.)
NEBUN subst. 1. ÔÇô P. (Buc); -escul, P. (BCI V 231) -e╚Öti ╚Öi Nebure╚Öti ss. (Dm; Glos); Nebunul (Drag 38); ÔÇô Stanciul (AO XVIII 474). 2. Nebuna╚Öul t. 3. Nebuneic─â, Stan (Olt; Div 379). 4. Nebun├ęle[a], T. (B├«r I); ÔÇô Ioan, mold. (Sd XIX 89); -a 1623 (Glos). 5. Marital: Nebunoae, Maria (17 B II 133).
neb├║n, -─â, nebuni, -e adj., s. m. ╚Öi f. 1. (Om) care nu este bun, care nu este s─ân─âtos. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a umbla) nebun dup─â cineva (sau dup─â ceva) = a-i pl─âcea foarte mult cineva sau ceva. 2. (├Än sintagma) Nebun pentru (sau ├«nv., ├«ntru) Hristos, epitet dat ├«n Noul Testament celor care dep─â╚Öesc ├«n╚Ťelepciunea curent─â a lumii, care ru╚Öineaz─â ÔÇ×pe cei ├«n╚Ťelep╚ŤiÔÇŁ (I. Cor. 1, 25-27). ÔÇô Din ne- + bun.
a face pe nebunuÔÇÖ expr. 1. a se groz─âvi. 2. a nu recunoa╚Öte (├«n mod voit) un adev─âr evident.
A FI NEBUN a avea o lamp─â ars─â, a avea mu╚Öchi / pitici pe creier, a-i c├ónta sticle╚Ťii ├«n cap, a fi ├«ntr-o dung─â / ├«ntr-o parte, a-i fila (cuiva) o lamp─â, a-i lipsi o doag─â.
NEBUN atins, candriu, cu trei roate la car, dilimac, dilimache, dilimandros, diliu, dus de-a acas─â / cu sorcova, f─âr─â o doag─â, ├«ntr-o dung─â, ├«ntr-o ureche, lovit cu leuca, paliu, plecat cu sorcova / de-a acas─â, r─âcit la cap, sandil─âu, sandiliu, s─ârit, scr├óntit, sifilitic, sisi, smucit, sonat, soni, sony, tralala, tr─âsnit, ╚Ťaparliu, u╚Öchit, zbanghiu, zurliu, zuz─â.

Nebun dex online | sinonim

Nebun definitie

Intrare: nebun (persoan─â)
nebun 3 s.m.f. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: nebun (însușire)
nebun 1 adj. adjectiv
Intrare: Nebun
Nebun
Intrare: nebun (bufon, piesă de șah)
nebun 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: mei-nebun
mei-nebun substantiv masculin (numai) singular