NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit.

NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + auzit.

NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. Care nu produce zgomot; imperceptibil. Porni cu pași neauziți. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit, nemaiauzit, nemaipomenit. Bunătatea lui cea nepomenită și milostivirea lui cea neauzită. CREANGĂ, P. 250.

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauzít adj. m. (sil. ne-a-u-), pl. neauzíți; f. sg. neauzítă, pl. neauzíte

NEAUZÍT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot aproape ~.) 2. v. extraordinar.

NEAUZÍT adj. v. confuz, difuz, nedeslușit, vag.

Neauzit ≠ auzit

neauzit a. 1. despre care nu s’a mai auzit; 2. fig. neînțeles, afară din cale: purtare neauzită.

neauzít, -ă (ea 2 sil.) Adj. Despre care nu s’a maĭ auzit vorbindu-se, ne maĭ pomenit, necunoscut, surprinzător, uimitor: bogăție, obrăznicie neauzită. – Maĭ des ne maĭ auzit.

NEAUZIT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot aproape ~.) 2. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)

neauzit adj. v. CONFUZ. DIFUZ. NEDESLUȘIT. VAG.