NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atestat.

NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Ne- + atestat.

*neatestát (ne-a-) adj. m., pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte

neatestát adj. m., pl. neatestáți; f. sg. neatestátă, pl. neatestáte

NEATESTÁT, -Ă adj. (< pref. ne- + atestat): în sintagma cuvânt neatestat (v.).