NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit2.

NEALTOÍT, -Ă, nealtoiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Ne- + altoit2.

nealtoít adj. m., pl. nealtoíți; f. sg. nealtoítă, pl. nealtoíte