neîntemeiat definitie

8 definiții pentru neîntemeiat

NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Pref. ne- + întemeiat.
NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. – Ne- + întemeiat.
neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte
neîntemeiát adj. m., pl. neîntemeiáți; f. sg. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáte
NEÎNTEMEIÁT adj. 1. v. mincinos. 2. v. fals. 3. neserios, pueril. (Argumente ~.) 4. v. iluzoriu.
neîntemeiat a. fără temeiu: acuzări neîntemeiate.
neîntemeĭát, -ă adj. Fără temeĭ, fără bază, nefundat: acuzațiune neîntemeĭată.
NEÎNTEMEIAT adj. 1. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmații ~; mărturie ~.) 2. eronat, fals, greșit, inexact, neexact, nefondat, (înv. fig.) rătăcit. (Știre, părere ~.) 3. neserios, pueril. (Argumente ~.) 4. iluzoriu, înșelător, (rar) părelnic. (Speranțe ~.)

neîntemeiat dex

Intrare: neîntemeiat
neîntemeiat adjectiv