NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Pref. ne- + îngrădit.

NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Ne- + îngrădit.

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

neîngrădít adj. m., pl. neîngrădíți; f. sg. neîngrădítă, pl. neîngrădíte

NEÎNGRĂDÍT adj. neîmprejmuit. (Un teren ~.)