Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru neînțeles

NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Pref. ne- + înțeles.
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi înțeles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omenească; inexplicabil; tainic, misterios. – Ne- + înțeles.
NEÎNȚELÉS, -EÁSĂ, neînțeleși, -se, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi înțeles, inexplicabil, enigmatic, tainic, misterios. Acum, după somn, simte o tristețe neînțeleasă. BASSARABESCU, V. 41. Dascălul acesta lua în ochii mei un chip măreț... neînțeles. NEGRUZZI, S. I 6. 2. (Mai ales despre cuvinte) Confuz, neclar, nedeslușit. Dormind, șoptise cîteva cuvinte neînțelese. C. PETRESCU, C. V. 8. D-abia a putut, deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, O. III 74. ◊ (Adverbial) Cuvintele lui erau puține și bolborosite neînțeles. C. PETRESCU, A. 47.
neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. neînțeleásă, pl. neînțelése
neînțelés adj. m., pl. neînțeléși; f. sg. neînțeleásă, pl. neînțelése
NEÎNȚELÉS adj. 1. nepriceput. (Lucruri ~.) 2. v. inexplicabil. 3. v. confuz. 4. v. enigmatic.
Neînțeles ≠ înțeles
NEÎNȚELÉS ~eásă (~éși, ~ése) și adverbial (negativ de la înțeles) Care este lipsit de claritate; neclar; nelămurit. /ne- + înțeles
neînțelés s.n. (înv.) faptul de a nu cunoaște, de a nu pricepe ceva.
neînțeles a. care nu poate fi înțeles.
NEÎNȚELES adj. 1. nepriceput. (Lucruri ~.) 2. inexplicabil, neexplicabil. (Un fapt ~.) 3. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 4. enigmatic, misterios, tainic. (Un farmec ~.)

neînțeles definitie

neînțeles dex

Intrare: neînțeles
neînțeles adjectiv