NAZALIZÁ, nazalizez, vb. I. Tranz. A pronunța nazal (2) un sunet, a da unui sunet nuanță nazală. ♦ Refl. A căpăta un caracter nazal (2). – Din fr. nasaliser.

NAZALIZÁ, nazalizez, vb. I. Tranz. A pronunța nazal (2) un sunet, a da unui sunet nuanță nazală. ♦ Refl. A căpăta un caracter nazal (2). – Din fr. nasaliser.

NAZALIZÁ, nazalizez, vb. I. Tranz. A pronunța nazal un sunet, a da unui sunet nuanță nazală. ♦ Refl. A căpăta un caracter nazal.

nazalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 nazalizeáză

nazalizá vb., ind. prez. 1 sg. nazalizéz, 3 sg. și pl. nazalizeáză

NAZALIZÁ vb. I. tr. A pronunța pe nas (un sunet). ♦ refl. (Despre sunete) A căpăta un caracter nazal. [Cf. fr. nasaliser].

NAZALIZÁ vb. I. tr. a pronunța pe nas (un sunet). II. refl. (despre sunete) a căpăta un caracter nazal. (< fr. nasaliser)

A NAZALIZÁ ~éz tranz. A face să se nazalizeze. /<fr. nasaliser

A SE NAZALIZÁ se ~eáză intranz. (despre sunete vocale) A căpăta caracter (timbru) nazal; a fi pronunțat pe nas. /<fr. nasaliser

* nazalizéz v. tr. (d. nazal; fr. nasaliser). Pronunț nazal: a nazaliza o consonantă.