Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru natpis

NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Înv.) Rezoluție, apostilă (pusă pe o cerere). [Var.: nátpis s. n.] – Din rus. nadpis.
NÁTPIS s. n. v. nadpis.
NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Înv.) Rezoluție, apostilă (pusă pe o cerere). [Var.: nátpis s. n.] – Din rus. nadpis.
NÁTPIS s. n. v. nadpis.
NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Învechit) Rezoluție, apostilă. Lupu Balș le întoarse jalba cu nadpis zicînd că obiceiul pămîntului poate sluji de lege. NEGRUZZI, S. I 280. – Variantă: nátpis (ALECSANDRI, T. 563) s. n.
NÁTPIS s. n. v. nadpis.
nádpis (înv.) s. n., pl. nádpisuri
nádpis s. n., pl. nádpisuri
NÁDPIS s. v. apostilă, rezoluție.
nadpís (nádpisuri), s. n. – Apostilă, rezoluție. Rus. nadpis (Tiktin). Sec. XIX, înv.
nadpis s. v. APOSTILĂ. REZOLUȚIE.

Natpis dex online | sinonim

Natpis definitie

Intrare: nadpis
nadpis substantiv neutru
natpis