NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Înv.) Rezoluție, apostilă (pusă pe o cerere). [Var.: nátpis s. n.] – Din rus. nadpis.

NÁTPIS s. n. v. nadpis.

NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Înv.) Rezoluție, apostilă (pusă pe o cerere). [Var.: nátpis s. n.] – Din rus. nadpis.

NÁTPIS s. n. v. nadpis.

NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Învechit) Rezoluție, apostilă. Lupu Balș le întoarse jalba cu nadpis zicînd că obiceiul pămîntului poate sluji de lege. NEGRUZZI, S. I 280. – Variantă: nátpis (ALECSANDRI, T. 563) s. n.

NÁTPIS s. n. v. nadpis.

nádpis (înv.) s. n., pl. nádpisuri

nádpis s. n., pl. nádpisuri

NÁDPIS s. v. apostilă, rezoluție.

nadpís (nádpisuri), s. n. – Apostilă, rezoluție. Rus. nadpis (Tiktin). Sec. XIX, înv.

nadpis s. v. APOSTILĂ. REZOLUȚIE.