nart definitie

2 intrări

11 definiții pentru nart

NART, narturi, s. n. 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. 2. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Preț maximal fixat de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate; p. ext. preț al unei mărfi. 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcași erau obligați să o presteze într-o zi pe moșia boierului. – Din tc. nark.
NART, narturi, s. n. 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. 2. Preț maximal fixat în trecut de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate; p. ext. preț al unei mărfi. 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcăși erau obligați să o realizeze într-o zi pe moșia boierului. – Din tc. nark.
NART, narturi, s. n. 1. (Învechit) Preț obligatoriu, fixat de autorități pentru vînzarea anumitor mărfuri (mai ales a celor de primă necesitate). Prețul nu poți să-l încarci, căci carnea este cu nart. Vînatul și pasările n-au nart. FILIMON, C. 168. ◊ Expr. A pune nart (sau a tăia nartul) = a fixa, a stabili prețul unei mărfi. Au tăiat nartul grîului la schelele Dunării pe șase lei chila. GHICA, S. 512. Să puneți nart la toate lucrurile ce veți tîrgui. FILIMON, C. 167. 2. (Învechit și arhaizant) Normă, cantitate de muncă pe care țăranii erau obligați s-o realizeze într-o zi pe moșia boierului. Puțini bani toamna; multă muncă vara; că le puneți asemenea nart, de nu se mai pot descurca. SADOVEANU, N. F. 91.
nart s. n., pl. nárturi
nart s. n., pl. nárturi
nart (nárturi), s. n. – Tarif. – Mr. narche. Tc. nark, din per. narh „valoare” (Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1557), cf. ngr. νάρϰι, bg. nark.
NART ~uri n. înv. 1) Preț fixat de autorități ca limită la vânzarea unor categorii de mărfuri. 2) Normă zilnică de muncă care trebuia îndeplinită de țăranii clăcași pe moșia boierului. /<turc. nark
nart2 s.n. (reg.) fudulie.
nart m. 1. od. tarif oficial, preț fix de vânzare: au tăiat nartul grâului la schelele Dunării pe 6 lei chila GHICA; 2. fig. moderațiune: cu nart; 3. Mold. îndemn, inițiativă: a făcut nart la țarină (a fost cel dintâi care și-a băgat vitele în țarină și după el, văzându-l, le-au băgat toți). [Turc. NARK, taxă].
nart n., pl. urĭ (turc. nark, d. pers. narh). Vechĭ. Taxă fixă pe mărfurĭ saŭ pe vite. Preț fix stabilit de stat p. vînzarea mărfurilor.
NART subst. 1. Narta b. (Sd XVI). 2. Narte moșn. (16 B VI 326); Nartu ar. Narteștii t (Tec. II). 3. Narteiu (Sd XVI).

nart dex

Intrare: nart
nart substantiv neutru
Intrare: Nart
Nart