NARCOTERAPÍE, narcoterapii, s. f. (Med.) Somnoterapie. – Din fr. narcothérapie.

NARCOTERAPÍE, narcoterapii, s. f. (Med.) Somnoterapie. – Din fr. narcothérapie.

narcoterapíe s. f., g.-d. art. narcoterapíei; pl. narcoterapíi

NARCOTERAPÍE s. v. somnoterapie.

NARCOTERAPÍE s.f. (Med.) Terapie prin somn; somnoterapie. [Gen. -iei. / < fr. narcothérapie, cf. gr. narke – narcotic, therapeia – tratament].

NARCOTERAPÍE s. f. procedeu terapeutic utilizat în unele boli mintale, prin somn prelungit; somnoterapie. (< fr. narcothérapie)

NARCO- „somn, narcotic”. ◊ gr. narke „somn, toropeală” > fr. narco-, engl. id., germ. narko- > rom. narco-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., diminuare a funcțiilor vitale ale organismului uman sub acțiunea substanțelor narcotice; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., boală provocată de tulburări neuropsihice, a cărei caracteristică principală este tendința morbidă pentru somn; ~leptic (v. -leptic), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de narcolepsie; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană care suferă de narcomanie; ~manie (v. -manie), s. f., deprindere morbidă de a administra narcotice; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu de tratare a bolilor prin somn.