Dicționare ale limbii române

25 definiții pentru naramz

NARÁMZ, naramzi, s. m. (Înv. și reg.) Portocal. ♦ Varietate de portocal (Citrus bigaradia), ale cărui fructe au gust amar. [Var.: nerámz s. m., narámză s. f.] – Din naramză1 (derivat regresiv).
NARÁMZĂ2 s. f. v. naramz.
NARÁMZĂ1, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: nărámză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neránzi, bg. neranza.
NĂRÁMZĂ s. f. v. naramză1.
NERÁMZ s. m. v. naramz.
NARÁMZ, naramzi, s. m. (Înv. și reg.) Portocal. ♦ Varietate de portocal (Citrus bigaradia), ale cărui fructe au gust amar. [Var.: nerámz s. m., narámză s. f.] – Din naramză1 (derivat regresiv).
NARÁMZĂ2 s. f. v. naramz.
NARÁMZĂ1, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: nărámză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neránzi, bg. neranza.
NĂRÁMZĂ s. f. v. naramză1.
NERÁMZ s. m. v. naramz.
NARÁMZ, naramzi, s. m. (Învechit) Portocal. Dincolo e țărmul ce-a fost de zei iubit Pe care-l încunună naramzul înflorit. MACEDONSKI, O. I 51. ♦ Varietate de portocal. Grădina lui de naramzi și portocali. DELAVRANCEA, la TDRG. – Variante: naránz (NEGRUZZI, S. I 263), nerámz (DELAVRANCEA, S. 81) s. m.
NARÁMZĂ, naramze, s. f. 1. Fructul naramzului, portocală (amară), din a cărei coajă aromată (uneori și din miez) se prepară dulceață, marmeladă etc. Să îndulcim acest ceas cu șerbetul cel mai bun de naramze pe care-l am. SADOVEANU, Z. C. 117. Cine nu cunoștea cireșele negre de la Pîngărați!... cu carnea tare și roșie ca de naramze. HOGAȘ, DR. II 37. ◊ (Poetic) Să-i dea Dina buzele, Buzele, naramzele. TEODORESCU, P. P. 326. 2. Naramz. Lîngă curtea sa: O mîndră grădină, De miresme plină Și roiuri de-albine Prin florile dalbe De naramze albe. EMINESCU, L. P. 116. La Palerma-ncoronată Sub cer dulce, fără nori, Cu ghirlanda parfumată De-a naramzei albe flori. ALECSANDRI, P. II 127.
NERÁMZ s. m. v. naramz.
narámz (portocal) (înv., reg.) s. m., pl. narámzi
narámză (portocală) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. narámzei; pl. narámze
narámz s. m., pl. narámzi
narámză s. f., g.-d. art. narámzei; pl. narámze
NARÁMZ s. v. portocal.
NARÁMZĂ s. v. portocală.
narámză (-ze), s. f. – Portocală. – Mr. nirange. – Var. năramză. Tc. narenci din per. nāräng (Eguilaz 463; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1555), cf. sp. naranja, it. arancia (REW 5822), ngr. νεράντζι, alb. narenč, bg. neranza, sb. naranğa. Der. naramz, s. m. (negustor de portocale); naramzat, adj. (portocaliu; rotund); naramziu, adj. (portocaliu).
năramză f. portocală stacojie și amară; originară din răsăritul Indiei, năramza, necunoscută Grecilor și Romanilor (ca și portocala), fu transplantată mai întâi în Persia, de unde trecu în Arabia și Europa la Bizantini, dela cari derivă numirile românești de lămâie, năramză și portocală. [Gr. bizantin NERÁNZI].
narámz m., pl. jĭ (d. naramză). Rar. Pomu care produce naramze.
narámză f., pl. e (ngr. neránzi și nerántsi, naramză, d. turc. narenği, portocaliu, care vine d. pers. narenğ, naramză, ĭar acesta d. indianu narunğ, care e scr. nagarunga; sîrb. naranğa, și neranğa, bg. neranza, ung. narancs, alb. naránč. Arabiĭ zic naranğ, și de aicĭ vine it. aráncia, vechĭ milanez naranz, ven. naranza, fr. orange, cat. taronja, d. turc. turunğ, naramză [V. turungiŭ], sp. naranja, pg. laranja, basc. arania; mlat. arangia. Romaniĭ numeaŭ portocalele aurea mala, mere de aur; din aurea [saŭ aurata, aurite] s’a făcut mlat. aurantia [supt infl. arabiculuĭ naranğ] și pomum aurantium [de unde germ. pomeranze = apfelsine, portocală] și malum aurantium [de unde it. melarancia]). Portocală roșie. – Și naranză și neramză (Munt.). V. nărămzat.
naramz s. v. PORTOCAL.
naramză s. v. PORTOCALĂ.

Naramz dex online | sinonim

Naramz definitie

Intrare: naramz(ă)
neramz substantiv masculin
năramză substantiv feminin
naramză substantiv feminin
naramz substantiv masculin