Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

32 defini╚Ťii pentru nara

NAR├ü, narez, vb. I. Tranz. A povesti, a istorisi. ÔÇô Din lat., it. narrare, fr. narrer.
N├üR─é, n─âri, s. f. 1. Fiecare dintre cele dou─â orificii exterioare ale cavit─â╚Ťii nazale prin care respir─â ╚Öi miros oamenii ╚Öi unele animale. ÔŚŐ Expr. Cu n─ârile (sau nara) ├«n v├ónt = cu capul ridicat, cu o ╚Ťinut─â semea╚Ť─â; p. ext. m├óndru, plin de sine. A se umfla ├«n n─âri sau a-╚Öi umfla n─ârile = a-╚Öi lua un aer seme╚Ť; p. ext. a-╚Öi da importan╚Ť─â, a se ├«ng├ómfa. 2. Pies─â metalic─â ├«n form─â de tub amplasat─â pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care iese lan╚Ťul ancorei ├«n afara bordului. [Var.: (reg.) n├íre s. f.] ÔÇô Lat. naris.
NÁRE s. f. v. nară.
NAR├ü, narez, vb. I. Tranz. (Livr.) A povesti, a istorisi. ÔÇô Din lat. narrare, it. narrare, fr. narrer.
N├üR─é, n─âri, s. f. 1. Fiecare dintre cele dou─â orificii exterioare ale cavit─â╚Ťii nazale prin care respir─â ╚Öi miros oamenii ╚Öi unele animale. ÔŚŐ Expr. Cu n─ârile (sau nara) ├«n v├ónt = cu capul ridicat, cu o ╚Ťinut─â semea╚Ť─â; p. ext. m├óndru, plin de sine. A se umfla ├«n n─âri sau a-╚Öi umfla n─ârile = a-╚Öi lua un aer seme╚Ť; p. ext. a-╚Öi da importan╚Ť─â, a se ├«ng├ómfa. 2. Pies─â metalic─â ├«n form─â de tub amplasat─â pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lan╚Ťul ancorei de pe punte ├«n afara bordului. [Var.: (reg.) n├íre s. f.] ÔÇô Lat. naris.
NÁRE s. f. v. nară.
NAR├ü, narez, vb. I. Tranz. (Livresc) A povesti, a istorisi. Observa╚Ťi bine c─â narez numai faptele. CARAGIALE, O. III 139. Eu am voit s─â-╚Ťi narez aci numai episoadele care au precedat revolu╚Ťia de la iunie 1848, pe c├«t le-am putut cunoa╚Öte. GHICA, S. A. 165.
N├üR─é, n─âri, s. f. 1. Fiecare dintre cele dou─â orificii exterioare ale nasului, prin care respir─â ╚Öi miroase omul ╚Öi unele animale. ╚śoimaru sim╚Ťi p─âtrunz├«ndu-i ├«n n─âri mirosul iute al gunoiului. SADOVEANU, O. VII 144. C├«inele o lu─â la goan─â, cu n─ârile l─ârgite. C. PETRESCU, S. 37. ÔŚŐ (Metaforic) Locomotiva a intrat ├«n gara supra├«nc─ârcat─â, ├«mpro╚Öc├«nd pe n─âri f├«╚Öii de aburi. SAHIA, N. 51. ÔŚŐ Expr. Cu n─ârile (sau nara) ├«n v├«nt = a) (despre cai) cu g├«tul ├«ntins, ├«n goan─â mare. Roibii cu n─ârile-n v├«nt Vor trece-n s─âlbatec galop. CO╚śBUC, P. I 154; b) (despre oameni) m├«ndru, ╚Ťan╚Ťo╚Ö, sigur de sine. A se umfla ├«n n─âri sau a-╚Öi umfla n─ârile = a se f─âli, a se ╚Ťine m├«ndru; a-╚Öi da importan╚Ť─â. Cel mai mare... Se r─âdic─â ├«n sc─âri, Se umfl─â ├«n n─âri ╚śi-╚Öi face ochii roat─â Peste o╚Ötirea toat─â. SEVASTOS, N. 110. ╚śi prostatecele n─âri ╚śi le umfl─â ori╚Öicine ├«n savante adun─âri C├«nd de tine se vorbe╚Öte. EMINESCU, O. I 134. 2. Tub de font─â sau de fier care merge de la puntea unei nave la unul din borduri ╚Öi prin care trece lan╚Ťul ancorei. [Bricul] Mircea, desf─âcut din leg─âturile de la uscat, se mi╚Öc─â ├«ncet, tr─âg├«ndu-╚Öi pe nar─â, c-un z─âng─ânit fioros, lan╚Ťul ancorei. BART, S. M. 14. ÔÇô Pl. ╚Öi: (1) nare (ALECSANDRI, P. III 12). ÔÇô Variant─â: n├íre (DELAVRANCEA, S. 183, ALECSANDRI, P. P. 91) s. f.
NÁRE s. f. v. nară.
nará (a ~) vb., ind. prez. 3 nareáză
náră s. f., g.-d. art. nắrii; pl. nări
nar├í vb., ind. prez. 1 sg. nar├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. nare├íz─â
náră s. f., g.-d. art. nării; pl. nări
NARÁ vb. v. povesti.
NÁRĂ s. v. nas.
NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.
NARÁ vb. I. tr. (Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i. -rez. / < lat. narrare, cf. fr. narrer].
NARÁ vb. tr. a povesti, a istorisi. (< fr. narrer, lat., it. narrare)
n├íre (nß║»ri), s. f. ÔÇô 1. Deschiz─âtur─â a nasului. ÔÇô 2. (Trans. de V.) Nas. ÔÇô Var. nar─â. Mr. nare, nari. Lat. n─üris (Pu╚Öcariu 1153; Candrea-Dens., 1203; REW 5826); cf. v. it., sard. nare, rar nara, prov. nar, cat. nars. Semantismul din Trans. coincide cu sp. ÔÇô Der. n─ârtos, adj. (n─âsos, cu nasul mare), prin confuzia suf. (-tos pentru -os, ca ├«n sp─âtos, s─ân─âtos, fruntos etc., dup─â Candrea-Dens., 1204; de la un lat. *n─ürit┼Źsus, dup─â Pascu, Suf., 76 ╚Öi Pascu, Beitr├Ąge, 10, cu suf. -tos); n─ârticios, adj. (n─âsos); n─ârti╚Ť─â, s. f. (fos─â nazal─â).
A NAR├ü ~├ęz tranz. livr. A relata ├«ntr-o succesiune logic─â ╚Öi ├«ntr-o form─â anumit─â; a povesti; a istorisi. /<lat. narrare, fr. narrer
N├üR─é n─âri f. 1) Fiecare dintre cele dou─â orificii exterioare ale cavit─â╚Ťii nazale la om ╚Öi la unele animale. * Cu n─ârile (sau cu ~a) ├«n v├ónt a) ├«n plin─â goan─â; b) cu mult─â grab─â; c) plin de sine; trufa╚Ö. A se umfla ├«n n─âri (sau a-╚Öi umfla n─ârile) a-╚Öi da aere. 2) Orificiu pe bordul unei nave, prin care este trecut lan╚Ťul ancorei. [G.-D. n─ârii] /<lat. naris
narà v. a povesti, a istorisi.
nar─â f. fiecare din cele dou─â cavit─â╚Ťi ale nasului. [Lat. NARIS].
n├ír─â ╚Öi n├íre f., pl. n─âr─ş (lat. naris, din *nasis, rud─â cu nasus, nas; it. nare, nare; pv. nar, nare; sp. pg. nariz, nas). Fie-care din cele do┼ş─â deschiz─âtur─ş ale nasulu─ş.
náre V. nară.
* nar├ęz v. tr. (lat. narrare). Spun, povestesc, istorisesc.
NARA vb. a ar─âta, a expune, a istorisi, a ├«nf─â╚Ťi╚Öa, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (├«nv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)
nar─â s. v. NAS.
NARA, ora╚Ö ├«n Japonia (Honsh┼ź), la 42 km E de ăĹsaka; 359,2 mii loc. (1995). Ind. constr. de ma╚Öini-unelte; electrotehnic─â, de prelucr. a lemnului, textil─â ╚Öi alim. Centru de produc╚Ťie artizanal─â. Centru turistic. Universitate (1949). Psrc (528 ha), cel mai mare din Japonia, cu peste 200 sanctuare ╚Öi temple, pagode ╚Öi m─ân─âstiri budiste ╚Öi ╚Öintoiste (K┼Źfukuji, T┼Źdaiji, Yakushiji), din perioada de maxim─â ├«nflorire, a civiliza╚Ťiei japoneze, denumit─â ╚Öi perioada N. (710-784). Gr─âdin─â botanic─â. Fost─â capital─â a Japoniei (710-784).
Nßż╣RA, canal ├«n SE Pakistanului, amenajat ├«n anii 1858-1859, pe cursul r├óului cu acela╚Öi nume (considerat un vechi bra╚Ť al fl. Ind), la S de ora╚Öul Sukkur; lungime: 400 km. Folosit pentru irigarea a c. 600.000 ha de terenuri, printr-o re╚Ťea de canale secundare, ce dep─â╚Öesc 1.000 km lungime.
NAR─é subst. 1. Nare╚Ö, 1615 (Gorj 387) etc.; cu -i╚Ö neaccentuat = e╚Ö: Nari╚Ö, Valea t. 2. Naril─â b. ╚Öi s. (Dm). 3. Nari╚Ťa fam. (Mo╚Ť). 4. Naroi, Gh., mold. 5. Naron, mo╚Ön., 1598 (AO X 128; 16 B VI 338). 6. Narot─â (Dm); ÔÇô din N─ârote╚Öti (16 A III 132). 7. Narotiasa, n. marital (╚śtef; G ╚śtef).
mieluÔÇÖ cu o nar─â expr. v. miel.

Nara dex online | sinonim

Nara definitie

Intrare: nar─â
nar─â substantiv feminin
nare
Intrare: nara
nara verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Nar─â
Nar─â