Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru namilă

chilihoáie sf [At: PAMFILE, J. II / E: nct] (Reg) Namilă.
NÁMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de proporții foarte mari și cu înfățișare îngrozitoare. – Et. nec.
NÁMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de mărime enormă și de obicei cu înfățișare îngrozitoare. – Et. nec.
NÁMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. Deodată ieși din tufișuri o namilă cît un junc. Era un vier negru. SADOVEANU, O. I 64. Namila de vapor a dat peste mine și eu m-am văzut deodată în fundul apei. DUNĂREANU, CH. 190. O namilă de om mînca brazdele de pe urma a 24 de pluguri. CREANGĂ, P. 241. ◊ (În comparații și metafore) Troienii se ridicau namilă pînă în tinda creștinului. DELAVRANCEA, H. T. 249.
námilă s. f., g.-d. art. námilei; pl. námile
námilă s. f., g.-d. art. námilei; pl. námile
NÁMILĂ s. v. uriaș.
Namilă ≠ pitic
námilă (námile), s. f. – Gigant, uriaș. – Megl. namilă. Creație expresivă, cf. momîie și der. sale. Der. propusă de Cihac, II, 192, din sl. namira „culme”, nu este convingătoare. Legătură cu rădăcina expresivă mam- a fost indicată deja de Tiktin, Candrea și Scriban. Numeroase var. mamilă, momilă, mamină, mamișă, manină etc. – Natimă, s. f. (monstru, sperietoare, pocitanie; vrajă, descîntec împotriva unui dușman), în Olt., este un rezultat al lui anatimă încrucișat cu aceste cuvinte.
NÁMILĂ ~e f. Ființă sau (mai rar) lucru de dimensiuni neobișnuit de mari și ne-proporționale; matahală. /Orig. nec.
namilă f. 1. arătare uriașă; 2. colos: o namilă de om CR. namilă de marmură OD. [Disimilat din mamilă: v. momâie].
momî́ĭe f., pl. îĭ (slovac mamona, strigoĭ, pol. dial. mamuna, rudă cu rom. momesc. De aci var. mómilă [Ban. Trans.], mámină, mánină [est] și námilă [vest]). Sperietoare, om de peticĭ și de paĭe pus în semănăturĭ ca să se sperie păsările. Prăjină înfiptă ca să arăte hotaru. – În est momîĭață (pl. -ĭețe), după mogîldeață (Sadov. VR. 1910, 4, 60, și rev. I. Crg. 14, 111) și mămúĭe, vechĭ mamúĭe. V. momîrlan.
námilă (vest), mámilă, mámină și mánină (est) f., pl. e și ĭ (V. momîĭe). Colos, ceva voluminos: o namilă de om, de munte. – La As. 155: o fĭară manină. Și nămálă, pl. e (Ret.).
NAMILĂ s. arătare, colos, matahală, uriaș, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (O ~ cît toate zilele.)

namilă definitie

namilă dex

Intrare: namilă
namilă substantiv feminin