NAISÁN s. m. v. neisan.

NEISÁN, neisani, s. m. (Înv.) Naist. [Var.: naisán s. m.] – Din tc. neyzen.

NAISÁN s. m. v. neisan.

NEISÁN, neisani, s. m. (Înv.) Naist. [Var.: naisán s. m.] – Din tc. neyzen.

NAISÁN, naisani, s. m. (Învechit) Cel care cîntă din nai. (Atestat în forma neisan) Adusese pe cel mai vestit tacîm de lăutari, tot meșteri aleși dintre cei mai buni, scripcari, cobzari și neisani. GHICA, S. 170. – Pronunțat: nai-. - Variantă: neisan s. m.

NEISÁN s. m. v. naisan.

neisán (înv.) (nei-) s. m., pl. neisáni

neisán s. m. (sil. nei-), pl. neisáni

NEISÁN s. v. naist.

neisan m. naingiu: scripcari, cobzari și neisani din București GHICA. [Turc. NAYZEN].

neisan s. v. NAIST.