NAIÁDĂ, naiade, s. f. (Mitol.) Nimfă a izvoarelor și a apelor curgătoare. V. zînă. Un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume. MACEDONSKI, O. I 63. O fîntînă frumoasă, cu apă limpede ca cristalul, în care se giucau naiadele. RUSSO, S. 41.