NAFTALÍNĂ s. f. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros specific, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. ◊ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline.