NACRÍT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se utilizează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

NACRÍT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se întrebuințează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

NACRÍT, nacrite, s. n. Silicat hidratat de aluminiu, varietate de caolinit, prezentîndu-se în nătură sub formă de cristale lamelare; fiind un component al caolinelor, se întrebuințează în industria ceramică.

nacrít (na-crit) s. n.

nacrít s. n. (sil. -crit), art. nacrítul

NACRÍT s.n. (Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit].

NACRÍT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite)

NACRÍT n. Silicat de aluminiu din grupa caolinului, folosit în industria sticlei și în ceramică. /<fr. nacrite, germ. Nakrit