Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru nacrit

NACR├ŹT s. n. Varietate de caolinit care se afl─â ├«n natur─â sub form─â de cristale lamelare ╚Öi se utilizeaz─â ├«n industria ceramic─â. ÔÇô Din fr. nacrite, germ. Nakrit.
NACR├ŹT s. n. Varietate de caolinit care se afl─â ├«n natur─â sub form─â de cristale lamelare ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n industria ceramic─â. ÔÇô Din fr. nacrite, germ. Nakrit.
NACR├ŹT, nacrite, s. n. Silicat hidratat de aluminiu, varietate de caolinit, prezent├«ndu-se ├«n n─âtur─â sub form─â de cristale lamelare; fiind un component al caolinelor, se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n industria ceramic─â.
nacr├şt (na-crit) s. n.
nacr├şt s. n. (sil. -crit), art. nacr├ştul
NACR├ŹT s.n. (Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit].
NACR├ŹT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite)
NACR├ŹT n. Silicat de aluminiu din grupa caolinului, folosit ├«n industria sticlei ╚Öi ├«n ceramic─â. /<fr. nacrite, germ. Nakrit

Nacrit dex online | sinonim

Nacrit definitie

Intrare: nacrit
nacrit substantiv neutru
  • silabisire: -crit