năucie definitie

7 definiții pentru năucie

NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc, starea celui năuc. Un lucru, cu toată năucia lor, nu putură să-l uite. GANE, la CADE.
năucíe (rar) s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei
năucíe s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei
năucie f. stupiditate.
năucie f. Starea năuculuĭ, zăpăceală.

năucie dex

Intrare: năucie
năucie substantiv feminin